Marile bariere montane reprezentate de Anzi si Himalaya care joaca un rol esential in degradarea regimului pluviometric al regiunilor situate la est si respectiv la nord de ele pe care le transforma în stepe uscate, semideserturi sau chiar deserturi (ex. portiuni întinse din Pampa si Câmpia Gran Chaco, în America de Sud, respectiv Desertul Taklimakan, Gobi din Asia). Daca pe versantii vestici ai Anzilor situati la latitudini tropicale si subtropicale datorita unor conditii climatice specifice (existenta curentului rece al Perului) nu se produc cantitati prea importante de precipitatii, cu exceptia extremitatii sudice a Anzilor Chilieni unde cad între 3000 si 7000mm (dar care se afla în afara zonei analizate), la poalele sudice ale Himalayei cad cele mai mari cantitati de precipitatii din lume. In schimb, la est de Anzi, în regiunile amintite, cantitatile de precipitatii sunt specifice stepelor aride (200- 400mm/an), iar la nord de Himalaya semideserturilor sau deserturilor (sub 200mm/an).
Pe pantele vest – sud-vestice ale nodului orografic al Pamirului cad precipitatii foarte bogate 1000-2000mm, în t impce pe pantele nord-estice precipitatiile se reduc drastic din punct de vedere cantitativ,ajungând la sub 250mm/an în zonele desertice din centrul Asiei.
Precipitatii foarte bogate sunt aduse si de catre alizee si cad în zonele montane expuse favorabilacestora, ca cele din Mexicul de Sud (5741mm la Primavera) sau din America Centrala (5234mm la Chinasaimp în Guatemala). Precipitatii bogate, aduse de alizeul de sud-est, cad si pe versantii estici ai muntilor din Insula Madagascar (peste 3000mm), sau pe versantii sud-estici ai Muntilor Scorpiei din Africa de Sud. Si pe pantele montane ale Caucazului de Vest expuse în calea vanturilor de vest cad precipitatii bogate (1000- 4000mm).
Pe masura cresterii înaltimii sporeste si proportia precipitatiilor cazute sub forma de zapada, care datorita vantului,avalanselor, fragmentarii reliefului, inclinarii pantelor etc. sunt redistribuite neuniform.
De la o anumita altitudine în sus se contureaza un etaj climatic al zapezilor vesnice a carui limita inferioara se situeaza la circa 4600-5000m altitudine la Ecuator (unde umiditatea este mai ridicata), urca la 5000-5500m la tropice (din cauza scaderii accentuate a cantitatii de precipitatii), apoi coboara la 4000-4300m la latitudini de 30 40odin cauza scaderii temperaturii), aceeasi cauza determinând coborarea treptata a limitei zapezilor permanente spre zonele temperate si apoi reci.